Moartea pasiunii

 

De 2-3 săptămîni încoace doamna soție nu face altceva decît să caute știri pe net despre refugiații sirieni care caută să ne sară gardurile și să ne pună năframe pe capetele copilelor. Să ne dea pieirii porcii și să ne văduvească de slănină, cîrnați și răcituri. Acum ~200 de ani ne plîngeam de ceafa groasă a bulgăroilor. Acum stăm cu spaima-n sîn că nu o să mai avem acces la ceafă de pus pe grill. Hollywoodu` a început deja filmările la Războiul Cefelor. Presimt un film clasic cu notă maximă pe IMDB. History Channel și Paprika se duelează pe drepturile de difuzare. În aștepterea rezultatului, bag niște jumări halal.

Nevasta nu are pace. Deși i-am spus că nu mă interesează, că nu am ce să fac ca să schimb situația, ea insistă. Vino să vezi! Exclusiv! Nimeni nu ne poate scăpa! Ce ne facem? Și nu știu cum, dar parcă toți prietenii ei de pe feisbuc sharează doar clipuri cu mulțimi violente la granițe și gunoaie lăsate în urmă prin gările Ungariei. Unde-s clipurile cu pisici? Citatele din Tony Poptămaş? Nicăieri nimic! Îi spun  femeie, refugiații nu au ce să caute la noi. Nouă ne curg balele după Germania, după Anglia, după Noua Zeelandă. Crezi că ăștia vin să-i dea like lui Ponta? Tînjesc după bunăstare și clădiri simbolice înalte pe care să le doboare cu avioane, nu după salariul minim pe economie și blocuri de garsoniere cu 10 etaje. Nevasta pare să consimtă. Se liniștește. Pînă cînd cineva mai pune un clip pe feisbuc cu refugiați care dau să intre în cetate.

Avon scoate revistă nouă, se fac reduceri la Kaufland, vine săptămîna nu știu care la Lidl, mai rămîne o cunoștință gravidă, alta se îngrașă, trece vremea și nevasta uită de refugiați. Aparent. Căci subconștientul frămîntă încă aluatul spaimei. Și într-o sîmbătă dimineața cînd dau și eu să pun mîna pe-o țîță caldă, să încep ziua cu zîmbetul pe chip, copila sare din pătuț și dă să intre între noi. Ho, copilă, zic io,  îndărăt la pătuț! Copila se întoarce la cuibul ei. Stă ce stă și iar ajunge între noi. O alung din nou. La care nevasta, nu se rabdă și zice copilă, ce ne tot escaladezi? Parcă ești un refugiat sirian!

Astfel s-a dus pe pulă erecția de sîmbătă dimineața și speranța mea de a copula pe stomacul gol. `tu-le muma-n cur de refugiați care și-n weekend mă obligă la labă!

Nevasta nu dă restul

Zîce nevasta către mine auzi, Buhă, este mîine la Turda ceva tîrg. Aduc nişte domni din Olanda tot soiul de lucruri care nu le mai trebuie şi le vînd aci, iar cu banii cîştigaţi ajută nevoiaşii. Minunat, nevastă, zic io. Da’ care-i interesul meu în toată treaba asta? Păi, zice nevasta, m-aş duce şi io şi n-ar fi rău să mă însoţeşti că te miri ce chilipir găsim.

Mare lucru şi boala asta a femeilor! Cum străbat ele şi bîntuie prin prăvălii să cumpere bluziţe cu numai [insert here o sumă consistentă] la ofertă. Că femeia rar ia lucruri care nu-s la ofertă. De fapt dacă ar putea ar cumpăra doar la ofertă. Chiar dacă plătesc de 5 ori preţul normal. Important e să fie o hîrtie lîngă produs pe care să scrie INCREDIBIL. LA OFERTĂ şi femeia cumpără şi tulpină de Ebola şi loc de casă în preajma Cernobîlului. Doar nu era să scape prilejul şi ceva cunoştinţă (tot femeie) să-i ia faţa şi să-i dea peste nas toată viaţa cu achiziţia reuşită.

Revin la discuţia cu nevasta. Tu, zic io încă calm, avem lipsă de ceva? Ne trebuie ceva în casă şi nu ştiu io? Nu, dar uitîndu-ne printre produse, poate ne dăm seama că ne doream ceva de mult şi acum ar fi prilejul potrivit să cumpărăm. Ok, zic, da’ io n-am bani. Iau salariul numa’ săptămîna viitoare, aşa că nu avem ce face. Ba avem, sare doamna. Mă gîndeam să schimb nişte valută din banii ceia puşi deoparte. Bine, ia vezi că am şi io nişte bani ascunşi şi schimbă tu 100 de ceva cu banii din ascunzătoarea mea. Între timp mă bag scurtuc pe net să văd un curs valutar că vorba aia nevastă, nenevastă, da’ brînza-i pe bani. Şi văd dolaru’ la 3,395 şi zic către doamnă scoate la iveală suta aia de parai şi ia din puşculiţă 339,5 RON. Nevasta ia 350 că pentru ea cursul valutar îi elestic. Io insist pentru rest. Ea nu ar da banu’ înapoi. Ca să fie pace-n casă zic nevastă, lasă că pentru ăia 10,5 RON plăteşti în natură şi te iert de datorie. Nevasta rîde, io rîd şi o lăsăm baltă

La 10 minute vine nevasta din bucătărie unde presta la cratiţă şi zice mă, Buhă, nu te temi de Cel de sus? Ce-i baiu’, domnă, mă mir io? Apoi io-s femeie numa’ de 10 RON? Pînă şi curvele de pe Calea Turzii lucrează pe mai mulţi bani? Tu vrei să-mi faci felul pe 10 lei? Să-ţi fie ruşine!