Io cu tata S01E8- Dus o fost si s-o intors

Dupa cum femeia l-o scos pa om din Rai, muierea lu` Satelitu` cela mare, o facut ce-o facut si l-o imbatat de cap pina cind l-o suit pa cursa si o luat calea orasului. Temistocle era in fundu` gradinii, de unde sa vede ata unde opreste cursa, si siluia pe mioarita ebony, cind l-o zarit pa Satelit. O scos madularu` din mioara si intr-un suflet o vinit sa-mi deie de stire. Satelitu` mere-n oras! Tata sa nu ma nacajasca, o tacut, da-i era pa limba sa zica nu-i nici primu`, nici ultimu` din neamu` lor care lasa obstea si sa duce.

O luna n-am fost bun de nimic si nici de laba nu avem pofta la cit nacaz am strins in mine. Apoi numa` ce-l vad iara pa Temistocle lasind mioara neostoita si grabind spre tinda. Satelitu` s-o intors. No, zic, nu-i a buna ca vine ase curind, dar vazindu-i chipul luminat, am priceput ca mai bine de-atita n-ave cum sa hie. La putina vreme, am iesit cu el sa bem niste osinda, care-i bautura a mai tare din obste, de unde o iesit si vorba asta-i ca osinda iadului. Aci mi-o povestit el ce-o facut de la nunta-ncoace si luminindu-ma cu fiecare vorba, intelepciunea-n mine sporea si tare ma minunam de Satelit.

Omului nu-i tihneste singuratatea, zice Satelitu`, si cum om is si io, o trabuit sa-mi aflu muiere care sa-mi poarte de grija sa m-aduca acasa din birt cin is bat. Nu gindi tu, Palmiere, ca-i usor sa faci pa plac femeii, da` ca sa-ti hie de-ajutor, trebe s-o momesti cumva. Ase ca nunta si marsu` la oras nu o fo` din voia me, ci de gura ei, da` am stiut dinaintea sa las obstea ca vinim `napoi curind. Atita ca de-i spunem la ea ase, nu vinem nici in 5 ani, da` lasind s-ajunga singura la fapte, am facut ce-o fo` mai bine.

N-o trecut multa vreme de cind am ajuns in locu` blastamat si am cotat iute pa unu` bicsnic ce-l stiem de mic si care-o mars cu-a` lui la oras, pa cela de-a lu` Hulpoi. Apoi l-am tat adus in casa sa ne povesteasca cum ii viata-ntre straini si cum sa descurca el. Io, dinainte sa caste el gura, avem de stire ca n-o facut un lucru-n viata si-i vai de el, da la muiere il laudam de zici ca el o pus hiru` de iarba-n brazda. Ase ca cela de-a lu` Hulpoi vine la noi zi de zi si graie intr-o lature si femeia singura sa sparie de locurile, oaminii si datina celor de la oras. Cu o sara `nainte sa vinim incoace, Hulpoiu` o-nceput a povesti cum haituie el vulpi si tata lumea-l pretuie. Cum intr-o pinda de asta, o prins una de coada si vulpea ca s-o birui nu poti decit s-o-ntorci pa dos ca pa ciorap si sa-i scoti coada pa gura. Atita i-o trabuit la femeia me si in zori eram deja pa cursa catra obste. De cind ma stiu l-am auzit pa tata zicind: ma, cind esti cu muierea, zi ca ea si fa ca tine, ca doara n-o fo` in veci sa nu hie oarecum. Ase ca l-am ascultat si rau n-am ajuns.

La vorbile lu` Satelitu` am sarit de pe scaun si m-am dus acasa. Daca pa Satelit, tat`su l-o stiut invata in viata, pa mine, tata, care-i izvorul intelepciunii in obste, nu m-a stii sfatui? Tata, invredniceste-ma de dosul palmei tale, i-am zis io si smerit i-am sarutat cinstita dreapta cu care impartea intelepciunea peste spatele si falcile insetate de dinsa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>