Campionatul mondial al sarbatorilor de iarna

Uite ca am biruit si de data asta sa tragem lutul peste maratonul competitiei Datini de iarna din strabuni, sezonul 2008-2009. Aparent. Ca mai is si oameni de bine care praznuiesc abia de-acum. Prin Dobrogea, Moldova si mare parte din tarile fostei URSS, care urmeaza strict pe partea duhovniceasca calendarul vechi(iulian), iar pe partea civila rinduiala gregoriana. Dar ii lasam pe ei sa-si tina datinile in tihna si noi ne ingrijim sa trecem cu bine si de sf. Ioan ca dupa, ne stim scapati.
Am inceput sa ne luam de la gura pe la mijlocul lui noiembrie, ca a dat postul. Lumea nu are habar inafara de flaminzire ce este postul, dar dupa spusele unor buimaci din virf de munte ce fac rugaciuni periculoase la miez de noapte, se indoapa cu pufuleti si biscuiti de post, pate vegetal si alte bazaconii care nu s-au atins de netrebnica carne, sau de spurcatele oua. Unii au gasit si utilitatea postului ca merge bine ca si cura de slabire si cu un drum mai dai jos niste kile si faci si o fapta buna. In avantajul cui, nu stiu.
Terminata etapa postului in care visurile erotice ale cinatilor si jumarilor de la capatul meciului, au sporit puterea participantilor la competitie, am trecut la imbuibare. Brisca-n porc, sticloantele la piciorul mesei si go for gold, crestine! Rezultatul s-a anuntat pe post sub forma unor stiri despre campioni la sarmale care stateau sa crape sub brad, pe soundtrack de colinde la CD player.
Citeva zile de pauza si ne relansam pe orbita competitiei sarbatorilor de iarna cu semifinala Anului Nou. Acum nu mai trimitem smsuri cu speranta, lumina, magia Craciunului, energie, ci cu satisfactie, fericire, belsug si mai ales plinatate de realizari. Iesim la pirtait petarde si scuipat artificii, datina stramoseasca postmoderna si nu avem liniste daca nu pasim pe sub visc si nu tinem in buzunar niste cashut, sa nu ne prinda cumva Anul Nou fara un leu. Io, la faza asta, am muscat-o, ca visc nu am luat si am uitat si portofelu` acasa cind am iesit pe centru la puscaturi, asa ca am belit carasu` in 2009.
Finala mica si finala mare se disputa oarecum diferit de competitiile sportive obisnuite in sensul ca aia mare o precede pe cealalta. Boboteaza, cu sfintitul apei si aruncarea crucii in balti, lacuri si fluvii, ia fata praznicului sf. Ioan, a.k.a. finala mica.
Ne-am simtit mai buni de Craciun, mai grasi de Anul Nou si mai obositi dupa toate, ca si atita odihna nu are cum sa te improspateze.
La capat, urez tuturor precum tata la pahar cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune!

2 thoughts on “Campionatul mondial al sarbatorilor de iarna

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>