De ziua ta

Nu stiu cind a iesit la suprafata si cu ce motivatie obiceiul de a-ti sarbatori ziua de nastere, dar mi se pare o apucatura stupida si inutila. Cui ii face placere, sa-si tina sarbatoarea personala in fiecare zi, ba chiar de doua ori pe zi, insa mie sa-mi dea pace pentru ca nu ajung nicicum la sensul de a te bucura pentru nimic.
Ii obiceiul ca orice kkt sa fie aniversat. Ziua cind am facut prima laba, eliberarea de sub libertate, taiatul motului, taiatul rontului etc. Mai mult sau mai putin penibil, is zile in care cineva o facut ceva si vrea sa-si aminteasca in fiecare an cu exactitate ca tocmai pe vremea aceea el o savirsit ceva. Acuma, treaba cu aniversarea zilei de nastere ce rost are? Nimeni nu a facut nimic in ziua aia, decit cea mai mare dobitocie a vietii lui si anume a parasit cel mai bun loc de pe pamint pentru un kkt. Si nici macar nu a iesit de buna voie, pentru ca cineva s-a chinuit si s-a scremut ca el s-ajunga afara. Asadar in ce consta aceasta mare minune de a fi tot un zimbet, de-a te simti deosebit, special, sarbatorit? Inteleg ca lumea sa se poarte frumos cu tine cind ai realizat ceva, sa-si arate recunostinta in cadouri, sa stea ghem in jurul tau, dar de ce de ziua ta?
Sa fie dupa mine, in loc de ziua de nastere as prefera sa-mi aniversez ziua mortii, atit ca inca nu mi-o cunosc si poate e mai bine asa. De spaima sa nu mor atunci cind stiu io ca e vremea, mi-as lua zilele anticipat si atunci tot sistemul s-ar duce pe undele Simbetei, deci orice aniversare precedenta ar fi o besina cu saciz.
Asa ca pina una-alta, ma incredintez Parazitilor la care am gasit cea mai frumoasa urare a aniversarii zilei de nastere. Atentie la refren!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>