Să dăm Porumboiu din mîna pe Bănel de pe gard

M-am întrebat de multe ori ce făceau acum 25-30 de ani finanţatorii actuali ai cluburilor de fotbal româneşti. Pînă să ajungă în atenţia presei datorită cluburilor, nimeni nu ştia de ei. Acum în schimb îs ca mioriţa căreia iarba nu-i mai place(nemulţumiţi), gura nu-i mai tace(declaraţii). Am citit azi în Gazeta Sporturilor asta. Mai jos am pus şi un print-screen cu upgradeuri.

Din prima frază înţelegem că domnul cu scandalul i se alătură lui Jiji. Fără să mai citesc restul articolului, am ştiut că am luat-o pe un drum greşit. La reputaţia pe care o are Jiji, nu i te poţi alătura nici măcar în chestiile elementare fără să-ţi lipeşti o etichetă negativă în frunte. Cum ar fi de exmplu respiratul. Toţi oamenii respiră, Jiji este om, deci Jiji respiră. Aparent, nu facem nimic alăturîndu-ne lui Jiji în a trage aer în piept. Greşit! Pentru că Jiji respiră, dar o face pe gură.

Să revenim la articolul pe care totuşi l-am lecturat pînă la capăt. Domnul Porumboiu ameninţă că în semn de protest…ar putea să boicoteze meciul cu Rapid, echipă care nu are nici o legătură cu contestaţiile anterioare. Pare logic şi de bun simţ, nu? Dar să vedem mai jos cum are de gînd să boicoteze domnul Porumboiu meciul. Sper să ningă suficient de mult încît terenul să devină impracticabil, declară el. Aşadar să ne aşteptăm la un dans al ninsorii, la invocaţii tribale, la rugăciuni aducătoare de fulgi, sau să trecem pe lîngă declaraţiile sale ca şi cum usturoi n-ar fi mîncat?

La polul opus, fără legătură cu fotbalul-afacere, dar în strîns raport cu fotbalul-sport, Bănel a fost votat pe situl oficial al celor de Saint-Etienne cel mai bun jucător al meciului cu Dijon. Zic că nu-i rău pentru un ţigan cu mai mult bun simţ şi pricepere în zona lui de activitate decît mulţi europarlamenari în a lor.

Tăcerea-i de aur… dinaintea nevestei

Mă-ntorc acasă de la lucru. Trudit. Nu atît de la lucru cît de la beţivăneala din seara dinainte. Nevasta butona la tv. Io, trudit, cu poftă de vorbă în contradictoriu, căutam prilej de scandal. Nevasta rezistă. Întinde masa, scoate o bere, nu mă contrazice, face minuni, nu alta. Îi bai, mă gîndesc io. Nu ne sfădim azi. Îi prea blînducă. Iar trebe să-mi sufoc furia în subconştient şi să visez urît noaptea. Iar mă scol cu ceafa asudată în loc să ridic vocea la consoartă.

Nu trec 2 minute şi o aud pe una la tv că zicea Doamne, ce bărbat era, frumos, bun la suflet, atent, grijuliu, ajuta mereu la treburile casei, nu am să-i reproşez nimic. Io cînd aud asta, jubilez. Gata, am găsit motiv de ceartă. Şi zic către nevastă tu, auzi că mai există pe faţa pămîntului femei care-şi laudă bărbaţii, nu ca tine numa’ să critici că beau şi nu fac curat şi zac la seriale noaptea şi sforăi în somn şi-mi put picioarele şi nu-s în stare să gat şcoala de şoferi începută acum 1 an jumate şi cîte altele… uite că doamna de la tv realizează ce bărbat are.

Stă nevasta liniştită şi mă lasă să gat ce am de zis. Cînd vede că am terminat aerisirea şi am închis supapa, zice cu calm tu ai habar de cine vorbea aia? Darăcă, zic io, de bărbatu-său. Nu, zice nevasta, de tat-su. Orice om însurat ştie, sau ar trebui să ştie că tatăl nevestei îi etalonul masculin prin excelenţă. Cu defecte, calităţi, el e miezul. Nu ai ce intra în competiţie cu socrul, că pierzi înainte de start. Tac mîlc şi îmbuc din blid ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Nevasta prinde puteri şi plusează tat-su lu’ aia dela tv îi mort. Aci mi-o închis complet fermoarul la gură. Cum ziceam înainte, competiţia cu tatăl nevestei e un eşec. Competiţia cu tatăl nevestei în lut e un combo-eşec. Dacă nu opreşti cursa la timp rişti să mănînci pită unsă zile-n şir. Io am tăcut, că-mi place mîncarea gătită şi prefer să mă trezesc cu ceafa asudată decît să adorm flămînd.