Scopul si mijloacele de transport in comun

Sui catre amiaza in autobus sa ma-ntorc acasa. Odata cu mine suie una care, nici nu apuca bine autobusul sa porneasca din loc, tusti, cu vorba la grumazul soferului. Cum de o intirziat, unde-o stat atita, ca de 45 de minute nu s-o aratat pe traseu? Mai rau ca nevasta omului, in cazul in care era insurat. Da soferul sa raspunda, femeia mai turbata, cum adica isi permite sa ia apararea propriei persoane?
Dinaintea circului pe roti, un mos da sa sara in ajutorul soferului zicind ca a vazut autobusul acum 10 minute. Alta muiere intareste spusele mosului, dar bicisnica cu gura mare nu se potoleste. Aci, domnu` de la volan i-o sugerat timid ca daca 3 oameni spun acelasi lucru, nu exista oare posibilitatea ca ea sa fi intors privirea din greseala tocmai cind autobusul trecea pe linga ea? Hoasca, nu si nu, ea stie ca are dreptate si restul mint.
La putina vreme ii suna telefonul. Cine-i, racneste impricinata. La celalalt capat de unda, s-o fi prezentat cineva. Ah, scuza-ma, nu te-am recunoscut din cauza zgomotului. Sint in mijloacele de transport in comun si nu se-aude bine. Dupa ce am gustat si cireasa din tortul isteriei dobitoacei m-am intrebat care ar fi solutia unei lumi mai bune. Paru` in crestet sau nebagarea in seama? Cred ca amindoua. In ordinea de mai sus.

In hoc signo vinces

Intr-o tara a Europei ce se autoconsidera civilizata, dar dupa spusele lui Cioran sta de fapt cu un picior si jumatate in groapa, unu` pe care io-l stiu, ii popa. Povesteam intr-o zi cu el si mi-o spus o patanie de cind umbla printre straini cu sfintirea caselor, cum e si la noi obiceiul de Boboteaza.
Pe teritoriul parohiei unde activeaza el, s-o salasluit niste musulmani ce lucra la amabasada unei tari majoritar islamica. Inainte sa treaca popa cu sfintirea casei, coratorii o dat anunt intre plebe ca urmeaza sa vina popa si sa faca bine sa deschida portile. Ca sa nu spurce crestinul cruciat, adica insemnat cu Crucea, birlogul muslimilor, sare amabasada respectiva cu un comunicat oficial catre parohie ca nu cumva sa indrazneasca cineva sa stropeasca cu apa sfintita crestineasca salasul lor muslimesc, ca stirnesc un conflict diplomatic.
Io, ca om intelegator, las de la mine si is dispus sa dau crezare iluziilor precum pacea mondiala, bunastarea si bunul simt, insa tate ca tate, daca-s cu masura si cu feedback. Dar apropos de feedback, mi-amintesc ca nu stiu ce caricaturist o bagat niste scamatorii despre Mahomed la o gazeta din Danemarca, cred, sa tot fie un an si o sarit toti turbanistii de-o aprins steagurile Elvetiei ca aveau cruce pe ele si o facut balamuc dinaintea unor ambasade europene in tarile lor pina cind Europa pseudocruciata si prea politically correct o supt madularul salbaticilor ramasi la mentalitatea Evului Mediu. Acuma, cind e sa le treaca popa crestin pe linga casa, acuza conflictul diplomatic. Nu zic sa-l lasa pe bietul crestin sa le treaca pragul, dar daca batutul la usa si intrebarea omeneasca primiti cu Crucea?, e capabila sa stirneasca asemenea scandal, io retractez din constiinta proprie acuzele aduse americanilor ca o pornit razbel pe interes economic impotriva musulmanilor si schimb perspectiva personala asupra faptelor, nadajduind ca transtlanticii sa porneasca pustiire impotriva tuturor purtatorilor de turban si burka, ca poate reusesc sa-i stirpeasca de pe rotocolul pamintului. Buni si rai. Ca nu cumva din doi harapi cumsecade sa prinda viata unul pus pe conflicte diplomatice. Unul sa nu ramina nici macar ca sa faca umbra pamintului, ca e umbra neprielnica.
Din pacate, Europa, curva batrina a ajuns si senila si isi face uitate radacine crestine ca sa nu jigneasca milioanele de turcaleti care tin in picioare industria Germaniei si mina de pseudodiplomati care in taina birlogurilor etichetate cu corp diplomatic dospesc pieirea aceleasi Europe prea obosite ca sa reactioneze pe masura sfidarii unor puberti ale caror polutii nocturne is legate de moarte, miere, pilaf si copile virgine.

Primiti cu adevarul?

In loc sa-mi sed pe coada si sa ma bag la hibernare nocturna la o ora decenta, nu m-am rabdat si am suit pe baricada monitorului cu niste prieteni. Ne-am apucat sa urmarim Religulous sa vedem cum domnu` documentarist desfiinteaza miturile credintei intr-un ceas jumate.
Introducerea ii scurta si cuprinzatoare religia este daunatoare progresului umanitatii. Si o face numa` in religiile monoteiste. Crestinism, iudaim, islamism. Restul lipsind din documentar, am concluzionat singur ca nu pun bete in roate binelui omenirii.
90% din film ii axat pe crestinism, intrucit pare plaga cea mai daunatoare abatuta asupra fapturii.
Ca sa sustina teoriile prezentate, domnu` reporter intervieveaza numa` oameni de seama, reprezentanti ilustrii ai confesiunilor puse la zid. Un pastor american fost homosexual, niste muieri transtlantice care o invatat religie de la TV, un hispanic autoproclamat a IIa incarnare a lui Hristos, pe unul ce joaca rolul lui Iisus intr-un parc de distractii crestin si inca ceva personaje dubioase de care n-o auzit nici neamurile lor.
Dialogurile is taiate brutal la montaj si adaugate unui colaj laolalta cu secvente din filme clasice si stiri. Pretextul absentei unui nume sonor din Vatican ii atribuit lipsei de buna credinta a structurii mai sus amintite de a dialoga cuviincios, cind de fapt e de-ajuns putina atentie pentru a realiza ca pseudo lipsa de cuviinta de care vorbeste documentaristu` ii cauzata tocmai de dobitocia lui de a folosi impotriva interdictiei camera video in Muzeele Vaticane, unde inafara de niste turisti habauci, nu vad pe cine ar fi putut inetervieva. Asadar marelui obiectiv prospus la inceput de film si anume indoiala, care presupune in vederea rezolvarii ei si participarea altor persoane, cu o oarecare autoritate in domeniul de dezbatere, i se opune tocmai prezentarea partinitoare si lipsita de profesionalism.
Printre cei despre care am uitat sa pomenesc ca ar fi fost chestionati cu privire la credinta lor, mai erau si un grup de soferi de TIR, un bezmetic care o infiintat ceva biserica a fumatorilor de marijuana, doi mormoni care s-o lepadat de credinta si ceva musulmanca din Olanda. Nu am vazut nici un reprezentant oficial al catolicilor, al ortodocsilor, al protestantilor, sau altor culte. Nu am inteles de ce musulmanii participanti nu au fost alesi dintr-o tara din Orientul Mijlociu, ci dintr-o tara europeana(sau inteleg si rid in pumni?). Nu inteleg de ce oamenii de stiinta chemati sa dea marturie, o faceau prin holuri si la bar, nu in laborator, sau in propriul birou. Nu inteleg nici de ce TIRistii nu o ajutat sa-i treaca prin minte realizatorului un gind profund si rigid. Gindul levierului.
Is de-acord ca asupra religiei si a atitudinilor dinaintea ei se pot pune intrebari si se pot ridica dubii, insa rezolvarea lor presupune o oarecare pregatire si seriozitate. In schimb koprodopera vizionata semana oarecum cu a face inspectie scolara la clasa I intrebind despre Kant si meioza, dupa care dinaintea nestiintei elevilor, s-ar decreta incapacitatea dascalului de a mai preda.
Concluzia documentarului ne ofera ultima mina de ajutor capabila sa ne scoata din kkt maturizati-va sau muriti! Concluzia personala este… tu si Dan Voiculescu!

Adeverinta de UEist

Bicisniciile barbatului roman in tara Rimului de la care ne tragem, o ocupat ceva vreme stirile si ne-o pus pe ginduri sau ne-o lasat indiferenti. Cu acelasi rezultat. Nul. Oricum, reporteri, ministrii si alti carturari carpato-danubiano-pontici s-o ridicat catre microfon mulgindu-si ugerele intelepciunii in vederea hranirii vulgului. O dat noroc cu omologi si omnivori din Peninsula, o promis Raiul pe pamint si s-o carat inapoi acas` sa mai faca un ban cinstit de pe nenorocitul de contribuabil plebeu. Dar inafara balegarului oficial, amatorial si cu iz de circ de stat, am auzit una sugubeata in contextul imperecherilor cu forta din Italia.
Dupa cum zice vorba din batrini ca dupa fapta, si rasplata, bastinosii macaronari s-o suparat cind o vazut ca romanasul o zvicnit in copilele lor si o mai aprins un birt de-a nost, a mai batut pe cite unu` ce iesea la interval etc.
Altii, care avind serviciu nu o apucat sa dea cu paru` in crestetu` proletarului roman, o lovit sub centura prin alte mijloace. Urmeaza povestea.
Stiu pe unu` care sta in Italia si face p-acolo carte. Intr-o buna zi, nu demult, s-o dus la banca sa-si faca cont sa trimeata si el niste coco la parinti in tara. Cum da in mina la aia de la ghiseu cartea de identitate si vede ca-i roman, doamna, ii spune ca fara adeverinta de resedinta nu poate. Acuma, din cite stiu io, fara resedinta nimeni nu-ti face carte de identitate ca nu ar avea ce adresa sa treaca la rubrica fireasca, deci prezenta cartii de identitate garanteaza existenta in prealabil a celuilalt act. Dar treaca de la mine. Poate gresesc. Pe linga adeverinta asta, muierea i-o cerut si adeverinta de student. Nu stiu la ce-ti trebe asa ceva cind deschizi contu`, dar baiatu` o sarit imediat in schema cu legitimatia vizata pe anul in curs. Nu-i buna. Trebe adeverinta de la scoala, zice doamna. Pai, ma coasta inca 10-15 coco, se lamenteaza fecioru`. Aia nu se lasa. Si daca tot reusesti sa faci rost de actele astea, ar mai fi ceva. Du-te la primarie si cere o adeverinta cum ca Romania este membra UE. La treaba asta baiatu` era sa-si inghita limba. Din pacate o durnit in incaltarile statului si nu o reclamat-o pe tiritura. Dar s-o dus la alta filiala a aceleasi banci si o rezolvat in 10 minute deschiderea contului fara nici o adeverinta.
No, ii de mirare ca de 14 februarie, romanii le pingaresc copilele si nevestele, cind ei fac de astea?