Cea mai buna leguma

Am zacut la computer intr-o noapte pina aproape s-o crapat de ziua si am simtit cum, dintr-una, m-o cuprins o foame, de era sa-mi faca gaura-n stomac. In acelasi timp inauntrul fapturii mele s-o cuibarit o lene de nu aveam putere nici sa rasuflu, darmite sa ma si ridic sa bag ceva la ghiozdan, asa ca am zacut in continuare contemplindu-mi foamea.
Tot legind gind de gind, am realizat ca-s vegetarian, desi as minca snitel de porc cu garnitura de mititei si salata de piept de pui. Dar nu ma pot da in laturi de la natura mea. Is ceea ce is. Vegetarian. Acuma va explic cum functioneaza mecanismul.
Porcu`, vaca si gaina is animale erbivore, adica un fel de vegetariene. Baga iarba la intestin si iarba respectiva face ca fiarele sa creasca frumoase, numa` bune de belit si de trintit in oala. Noi, in lipsa de termeni adecvati, adica de ingustime a vocabularului, zicem ca mincam carne de porc, vaca etc., dar de fapt, carnea aia nu e altceva decit caloria si proteina din ierburile halite de animale. Asadar mincind carne de fiara erbivora, nu facem altceva decit sa ne conformam stilului de viata vegetarian, consumind un fel de vegetala concentrata.
Ca sa pricepem toti mai bine, sar in schema si cu un contraexemplu. Cainele si mita consuma tot felu` de hoituri si ciolane, asadar is carnivore. Daca am pirli un mit sau un catel si l-am servi, am deveni scurtuc si fara drept de apel, carnivori, dar cum ne-o ferit bunul Dumnezeu sa traim prin tari ciudate cu apucaturi culinare de mahala, nu sintem altceva decit niste vegetarieni de calibru.
Daca are careva dubii in ceea ce priveste titlul postarii, raspunsu-i porcu`.

Nepotolita sete

Am vazut amu-s citiva ani un film americanesc cu niste bautori de bere. Astia o venit nu stiu unde prin Yurop la ceva concurs de supt si s-o facut de mindra minune la inceput de film, ca spre capat sa sufle mucii tuturor betivanilor cu rezonanta, adica nemti, irlandezi etc. Dintre toate probele pentru sugatorii retardati, aia mai de luat piuitul era sa sorbi dintr-o cizma de sticla intreg continutul. Cind am vazut filmul, desi mi s-o aplecat ca era productie transatlantica, m-o pus pe ginduri indemina cowboylor planetari. Nu dupa multa vreme m-am trezit si mi-am amintit ca la noi se face alcoala si din gainat si din suba si la faza asta, luam obrazul oricui.
Dar parca nu eram pe deplin lamurit ca sintem totusi capabili sa ne aruncam in competitie cu baietii de bani gata ai lumii acesteia, asa ca mi-o trebuit un semn de la Dumnezeu sa ma conving pe de-a-ntregul. Si semnul o venit in ziua de Pasti. Eram in tara straina si asteptam sa ma intilnesc cu fata de la Tara. Ea zacea in ceva aeroport avind intirziere la avion, asa ca dintre toate variantele ajutatoare, am preferat-o pe suna un prieten. Domnisoru` o venit, am supt o bere de 0,33 la 5 coco si parca mi s-o oprit in grumaz. Apoi ne-am mutat la un pub irlandez unde ne-am inhaitat cu o halba de jumate, tot la 5 coco. Asta pina sa vad ca un client cumpara un canceu de un litru jumate, capata reducere si citeva pahare ca sa-l imparta cu prietenii. Pin-aci, am zis! Sar si io la birtasita, iau halbocu`, domnisoru` investeste si el intr-o masura barbateasca si o lasam pe crismarita nauca. Ea se-astepta sa sujem cuviincios cu sorbituri mici. Noi, in schimb, am rupt zagazurile si hameiul ne lovea ficatul cu highspeed. Nu bine schimbam doua vorbe si dam cite un bip la mindre si vedem ca recipientul e uscat ca pustiul Saharei. Nu ne rabdam si sarim ca din arc catre domnuca sa ne umple plosca iara. Asta o bulbucat ochii ca sarmaua, da` o incasat banutu` si o umplut castronu`. Mai sujem din damijana, mai vedem un gol la tv, mai scaldam ochiul pe cite-o tita si-o buca de americanca si ne trezim ca sintem iar cu halbocu` plin de vid. Domnisoru` cu care eram, s-o oprit la o masura mica, adica o jumate de litru, io care tremuram in picioare am mai cerut o banita de bere. Aci, domnuca de la bar nu s-o rabdat si m-o intrebat in limba strainului nu va suparati, ficiori, da` de unde sinteti? Cind am auzit muierea, obisnuita in crisma irlandeza cu betivani de calibru, ca ne intreaba pe noi, niste pirliti, care ni-s radacinile, m-am prins ca nu o mai vazut in viata ei sa suga cineva cu ase spor ca si noi. Io, cit eram de cute, am realizat apogeul situatiei si mi-o crescut inima cit o franzela. Asta o fost dovada cereasca a neputintei altor neamuri dinaintea setei ardeleanului. Nu am baut de cind is pentru concurs, sau sa fac altora pe plac. Am bagat la intestin cit mi-o tihnit. De-o fost o bere, de-o fost un bax.
Tocmai de asta ma simteam cu 2 perechi de coaie, ca nu am incercat sa dovedesc nimanui nimic, ci doar am consumat ce mi-o tihnit si cit mi-o tihnit, si cu toate astea astea, in batatura irlandeza, am zapacit cucoana de la bar si-am pus pe foc mitul american si datina celor ce-l cinstesc pe sf. Patrick.

Asa sa v-ajute…

America si-o ales de ceva vreme presedinte. Si l-o ales de culoare, ca nu-i poti zice negru ca sa nu jignesti sensibilitatile celor sensibilosi. Urmatorul pas in politically correctness ii alegerea unui presedinte al Romaniei tigan si eventual un Papa de la Vatican jidov, ca inafara sf. Petru nu stiu sa mai fi fost altii si-i pacat sa se piarda rinduiala.
Asta nu e mare brinza ca stie toata lumea. Si lumea mai stie si ca presedintele transatlantic urmeaza sa jure credinta patriei patriilor peste citeva zile. Si aci la juramint rasare buba. Ateii de peste balta atlantica o sarit la grumazu` lu` presedintele sa nu pomeneasca de Dumnezeu in juramint ca sa nu le calce pe batatura constiintei. Sefu` o zis ba, si o pregatit in cugetul lui de crestin(nascut din tata musulman si muica atee) un juramint cum plebea n-o mai vazut si zarile n-o mai cuprins.
Manageru` democratiei mondiale sta ca pe ace pina sa jure fidelitate tarii, dinaintea unei muieri popa, a unui episcop poponar si a unui pastor ultra-conservator. Poate is io de moda veche si potrivnic progresului, da` din scenariu mi se pare ca lipsesc doar Balanel si Miaunel ca sa avem circ in toata regula.
Si cind te gindesti ca bunicii mei i-o asteptat o viata pe americani sa ne scape de griji si de nevoi. Bine ca n-o venit!

Gura dulce mult aduce

Rasfoiam zilele astea niste ziare si trecind peste bicisniciile cu sovieticii care o zavorit conducta de caldura, criza economica, am dat si peste aia cu romanul plecat la lucru in Italia. Nu-i nici un bai ca oameni trag la munca ca ursu` la miere, ba chiar ii laudabil ca intr-o natie de hoti, curve si tigani, cum ne caracterezizeaza unii, mai is si fapturi harnice.
Tinarul din poveste ii insa deasupra laudei, pentru ca are doar 16 anisori, adica in tara freca menta prin ceva liceu obscur si totusi la virsta frageda si-a luat destinul in maini si s-a pornit pe calea succesului. De fapt, cind zic ca l-a luat in maini, ma abat putin de la realitatea istorica a evenimentului, intrucit, tinarul, destinul si l-a luat in gura. Si destinul asta care loveste orb in viata fiecaruia dintre noi, in cazul lui s-a materializat intr-un madular de mos macaronar.
Cred ca tinarul, care s-o fi simtit lovit de ceva complex adolescentin, o luat calea pribegiei pe durata vacantei, sa ofere celor stingheri si cu bani, din caldura proverbialei ospitalitati romanesti. Asa ca a impuscat 2 iepuri dintr-o lovitura. Pardon, dintr-o sorbitura. Faci un bine altuia si mai pui deoparte si un leu greu pentru sonete si banchet. Junele carpato-danubiano-pontic era deja de 2 saptamini in Italia si culegea saminta de la sursa pe 30 de euroni masura, cind militia l-o surprins cintind la taragot. Acuma asteapta sa-l repatrieze, in timp ce batrinosu` care o adus taragotul la acordat asteapta sa faca intre 6 luni si 3 ani de temnita pentru care o si achitat 30 de coco.
La vita e bella…parca zicea titlul unui film.

Fisia Gaoaza

Cind o dat si obstea crestineasca sa prinda drag de cirnat, de sarmaluta, de brad impodobit si glas de corinda, adica sa-si praznuiasca dupa datina strabuna Craciunul, jidovii si muslimii nu s-o rabdat si s-o apucat de razbel. Aci-i sigur ceva facatura. Cu harapii vecini, jidovii nu s-o inteles in veci si si-o mai trimis cite-o vedere cu scintei si urari de bine de cind o ajuns sa zaca laolalta in locurile celea pe unde Domnu` Hristos o umblat descult si unde atentatele au frecventa stranutului la noi. Nu inteleg de ce tocmai cind sedeam si noi hodiniti cu pofta de a nu face nimic, i-o lovit pe dinsii dintr-una harnicia.
Lumea civilizata o ramas cu cozonacu` in esofag si o sarit ca fripta sa ia pozitie. Dupa ce de citeva zeci de ani s-o dat pe cocoasa antisemitilor, iara la Nobel si Oscar ajungea fie ceva jidov, fie ceva autor care amintea de patimirea lor intr-un mod favorabil, uite ca acuma vulgul debusolat simpatizeaza cu araboii care s-o jurat din pristolul de la Roma, sa dea calului ovaz.
Personal, nu simpatizez nici cu ovreii, nici cu fisiotii din Gaza, dar mi se pare, dincolo de necazul oamenilor nevinovati, care de cele mai multe ori belesc cariciu` in detrimentul unor debili fundamentalisti, ca in zona respectiva e benefic conflictul. De cind am gaura in cur am auzit la radio si tv ca p-acolo lumea n-are stare. Ba sare Libanu` in sus, ba Israelul da cu tunu`, ba Iordania joaca sotron etc. Ce stiu io sa zic? Daca ase le place, si ase-si astern, ase sa si doarma.
Dobitocii care stau la caldurica, suspina ca localnicii din Gaza n-au lumina, n-au apa, medicamente si cele trebuincioase traiului. Bine ca o avut bani sa blindeze labari cu bombe si sa trimita rachete. Acuma ca is cu mucu` la deget, s-o desteptat in toti simpatia pentru cel oprimat. Nu stiu cum de avem in miezul nost atita dorinta de bine si ajutor pentru cei aflati la mii de km distanta, dar cind trecem dinaintea cersetorului si a handicapatului pe ulita, intorcem privirea si poate mai scapam daca nu replica, macar gindul intr-ascunsul cugetului… la lucru, ba, nu la-ntins mina!
Sintem facatori de bine cind e vorba sa salvam balena sura cu negru sub unghii si rechinul roz cu cordeluta, cita vreme e chic si sepsy. In schimb ne tragem pe fundic dinaintea mirosului concret de excremente a unui parinte care zace-n asternut la capatul zilelor.
Citeodata, cind is beat si fara chef, ma gindesc ca ne-ar prinde bine o invazie extraterestra sa ne extermine ca si asa, dincolo de besini, nu producem mare brinza. Tocmai am supt citeva beri si m-apleaca somnu`, scuzati-mi mizantropia, asadar.

Women & children

Am citit un articol intr-un almanah despre disparitia cromozomului Y si am savurat scenariul descris de autoare sub forma unei posibile disparitii a barbatului de pe rotocolul pamintului. Nu la multa vreme, am vazut un film numa` cu muieri. O gramada de bunaciuni laolalta, fara picior de barbat. Nici macar piciorul dintre picioare. Aci am fost vulgar…cred. Iertaciune!
Apoi, nu stiu cum de m-o luat pe spinare fiorul dramei. Daca intr-adevar, intr-o buna zi bicisnicia se intimpla? Putin probabil, da` totusi, cum ar fi lumea fara barbati? Asa betivani cum is ei si mereu preocupati de suruburi si fotbalisti… Nu cred sa fie careva tulburat la culme, ca am sedea in lut cu trupul si sufleteste bintuind printre vamile vazduhului, asa ca nu gasesc pricina de tulburare. Totusi, mi-o sarit in minte gindul ca ne-o crosetam cu mina noastra. In cite balarii de filme se intimpla cite-o catastrofa, la salvat sar primii femeile si copiii. Nu zic ca e un lucru rau, nu-l dezaprob, ma intreb doar…de ce? Si daca avem parte de surpri` catastrofice in mod constant si ramin la vedere doar femeile si copiii, mi se pare logic ca barbatii sa dispara la un moment dat. Realizez ca dintre copii ar putea rasari intr-o buna zi niste barbati, da` la rindul lor in pragul bicisniciei, s-ar sacrifica pentru femei si copii.
Dincolo de mintea mea odihnita si de posibilitatile scazute ale unui scenariu asemanator, nu-mi astimpar linistea gindindu-ma la bancile de sperma. Bag mina in foc pina la cot ca is parte dintr-o indelung tesuta teorie a conspiratiei, care asigura si dupa disparitia barbatului viata sub soare.

Ultima zvicnire de sezon

Desi nu mai ii trendy sa bagi la inaintare ceva despre Craciun si competitile populare de iarna, uite ca am uitat sa aduc dinaintea atentiei publice una din mincarimile mele de sezon. Mare parte a imaginarului comun, cum trecem de mijlocu` lui decembrie, e legat de barbosul imbracat in rosu, cu blanita la guler si mineci ce, se zvoneste ca, ne violeaza domiciliul prin horn.
Lumea buluc ramine cu gura cascata dinaintea minunatiei care leapada sub brad cadoaie si aduce veselie pe chipul celor din jor. Dincolo de magia Craciunului, de Mos si alte bazaconii, uitam ca batrinosul dinamovist(e alb-rosu, nu?)nu ar putea invada casele si imaginarul comun daca nu ar avea un mijloc de locomotie care functioneaza pe baza de combustibil. Si combustibulu` Mosului is renii. Nu e vorba de Ferrari, sau Lastun cu cai putere, ci de saniuta lapona cu reni putere.
Tot din colectia lucrurilor uitate, aduc la cunostinta si faptul ca renii daca nu e cine sa le dea o vorba buna, sa-i mingaie la tristete si sa le puna o zacusca pe iarna, nu faci treaba cu ei. Asadar is si muierile de ren parte din echipa backstage a linistii nostre de Craciun. Apropos, stie careva care-i femininul de la ren? Am stat si io si mi-am frecat mintea cu pila… pina la urma l-am gasit. E Renata. Stiu si io pe o Renata. Cred ca se marita la vara cu unu` de pe la noi. Acuma realizez de ce-mi era simpatica. Ea era cheia sarbatorilor de iarna, de aia-mi tihnea sa-i stau prin preajma. Oare asta face din prietenu-sau, ren? Nu de alta, da` mi s-ar parea ciudat sa beu cu un undercover de-al Mosului. Oricum, in intirziere, dar din adincul inimii…

Bucate la bucata

Stiu pe una de la Tara (cu T ca e vorba de Tara Motilor) care s-o dus la Bucale sa se realizeze. O dat de serviciu, cistiga bine si mai pune un leu greu la ciorap ca nu stii cind a trebui. Cind nu face asta, zace in apartament la o tanti, ca doar si soseta aia birnita de bani albi trebe tinuta undeva.
Intr-o zi, tanti ii zice la fatuca asta vezi, ca vin azi oaspeti la masa, o sa fim 6 de toti. No, nici un bai, nu-i rau sa-ti paseasca neamurile in casa si daca tot vin, te gindesti ca-i de pus oarice dinaintea lor. O maslina, un brinzet, o coaja de pita… Hai sa mergem atunci la piata, tanti, sa cumparam ceva, zice fata. Nu trebuie sa cumparam nimic, draga, ca aduc ei tot, nu-ti face griji! Cind o auzit tinara de la Tara ca tanti refuza cu insistenta sa aprovizioneze camara, s-o gindit ca stie doara ce zice.
Cind ii catre amiaza, vin si musafirii, si scot din bagaje cinstitele bucate, adica o caserola de mici. 12 la numar. Intocamai ca apostolii. Sau ca lunile anului, daca vreti. Bun! S-o trintit micii la fript, s-o consumat, acuma ca omu` sanatos, fiecare astepta sa mai vina ceva. Fatuca si tanti asteptau sa scoata astia din sacosa level 2, musafirii asteptau ceva din partea casei. Urmarea o venit prin tanti in camera fetei care s-o dus sa roada ceva cioco` in privat. Si o sunat cam asa auzi, nu ai vrea tu sa scoatem din frigider cirnatul acela pe care l-ai adus cind ai fost ultima data acasa la voi, la tara? Fata, desi nu am fost de fata s-o vad, cred ca s-o si inecat cu aluna sau stafida din cioco`. La capat s-o consumat si cirnatu` si lumea si-o mai potolit foamea ca sa se poata cara in tihna acasa.
Acuma, tate ca tate, da` oamenii ceia de la masa care o venit cu mina in cur desi s-o oferit ei sa sature multimile, nu erau houmlesi, ci avocati si oameni cu bani, care cistiga un sfert de garsoniera pe luna si zac vara prin tari exotice. Poate asta era si baiu`. Nu era, doara, sa schimbe o bancnota de 500 de coco pentru niste mititei. Aoleu, soro! N-am marunt in agregat!

Pina-ntr-acolo si inapoi

Nu m-am rabdat sa-mi sed pe cur acasa si m-am pornit catre strainataturi. Mi-o tihnit, am bagat la mat, am strabatut ulite, am fotat obiective turistice si am frecat buha, adica pe mine. Si cum la orice suis este si-un coboris, si la orice dus este un intors…cred. Intoarcerea me s-o petrecut cu avionul, insa pina la sosire ii cale lunguiata.
De cu buna dimineata, catre 10 m-o scos din hotel, ca urmau sa vina alti platnici si cita vreme nu mai marcam banu`, era firesc sa eliberez locatia. Cum nu eram singur si persoana celalta avea avion curind, am zis ca e mai bine sa mergem laolalta in aeroport ca sa platim taxiul numai o tura, decit sa trag si io dupa mine valiza din zori pina-n asfintit. Ase ca m-am trezit, fara nici o intirziere, dator sa zac 10 ceasuri in aeroport.
Persoana insotitoare s-o carat si am ramas singurel. Ce era sa fac dintr-una? Am citit citeva pagini, dar mi-am dat seama ca fac plafus la cur de mai stau jos mult, ase ca m-am apucat sa bintui pe-afara tragind din tigare si de valiza. Acolo ma umplea frigul, deci era normal sa revin la inside. Dupa citeva ture din astea de gravitat pe orbita inutilitatii, eram deja beat de cap si plictisit, asa ca mi-am indrept atentia asupra vezicii. Ca prin minune, capatase glas si soptea. La inceput. Apoi s-o apucat sa urle du-te, ba, la buda, ca te pisi pe tine! Gata, zic, ma duc! Iau valiza si pornesc, dau sa intru in cabina cu ea, valiza nu incape. In buda mai erau citiva si cind i-am vazut ca ma privesc ciudat, m-o cuprins rusinea. Ies fara sa ma mulg. Mai zac prin zona cautind o fata cunoscuta. Nicaieri. Nimeni. Dopul de la puta dadea sa sara ca ala de sampanie. Dinaintea necazului las valiza in mijlocul salii de asteptare si ma car la buda.
Imi satisfac necesitatea mica si ma-ntorc. O muiere nu se rabda si sare la mine in limba strainului cum pleci si lasi aci valiza nesupravegheata? Doamna, zic io, ce era sa fac? Nu cunosc pe nimeni cui s-o las si-n buda nu incape. Daca era o bomba? Cind am auzit-o pe debila, m-am burzului si-am zis daca te uiti bine la mine cum is imbracat, vezi ca numa` de la second hand am haine. Apoi banii imi ajung cu greu de bere si de tigari. Nu in ultimul rind, calatoresc cu low-costu`. Cine, Doamne iarta-ma, pune bombonica intre calici mai ales ca io nici bani de-o petarda sau de-un artific nu am avut, c-am preferat sa-i bag la intestin? Nu stiu de am convins-o pe muiere ca nu vreu sa nefiintez fara scop cu niste luzari dupa mine, da` macar i-am inchis gura.
La o vreme o venit si cotetu` zburator, ne-o imbarcat iar la scoborire ne-o tinut aproape un ceas jumate pina ne-o dat sacosile. Drumul l-am petrecut, fara voia mea, in compania unor macaronari ce-o venit la copulat in Estul Salbatic. Nu zic ca tot neamul lor ii ca finu`, da` au mare indemina sa fie niste circari desavirsiti cu apucaturi de tigani.
Dupa cite-o aventura din asta nu-mi doresc altceva decit sa sa-mi cumpar o masina, eventual un sofer care s-o mine si dat fiind faptul ca nu am bani sa fac asta, as cumpara si niste bani. Daca stie careva ceva oferta la bani second hand, dati-mi un bip cu numar ascuns si va sun eu sa ne intelegem.

Campionatul mondial al sarbatorilor de iarna

Uite ca am biruit si de data asta sa tragem lutul peste maratonul competitiei Datini de iarna din strabuni, sezonul 2008-2009. Aparent. Ca mai is si oameni de bine care praznuiesc abia de-acum. Prin Dobrogea, Moldova si mare parte din tarile fostei URSS, care urmeaza strict pe partea duhovniceasca calendarul vechi(iulian), iar pe partea civila rinduiala gregoriana. Dar ii lasam pe ei sa-si tina datinile in tihna si noi ne ingrijim sa trecem cu bine si de sf. Ioan ca dupa, ne stim scapati.
Am inceput sa ne luam de la gura pe la mijlocul lui noiembrie, ca a dat postul. Lumea nu are habar inafara de flaminzire ce este postul, dar dupa spusele unor buimaci din virf de munte ce fac rugaciuni periculoase la miez de noapte, se indoapa cu pufuleti si biscuiti de post, pate vegetal si alte bazaconii care nu s-au atins de netrebnica carne, sau de spurcatele oua. Unii au gasit si utilitatea postului ca merge bine ca si cura de slabire si cu un drum mai dai jos niste kile si faci si o fapta buna. In avantajul cui, nu stiu.
Terminata etapa postului in care visurile erotice ale cinatilor si jumarilor de la capatul meciului, au sporit puterea participantilor la competitie, am trecut la imbuibare. Brisca-n porc, sticloantele la piciorul mesei si go for gold, crestine! Rezultatul s-a anuntat pe post sub forma unor stiri despre campioni la sarmale care stateau sa crape sub brad, pe soundtrack de colinde la CD player.
Citeva zile de pauza si ne relansam pe orbita competitiei sarbatorilor de iarna cu semifinala Anului Nou. Acum nu mai trimitem smsuri cu speranta, lumina, magia Craciunului, energie, ci cu satisfactie, fericire, belsug si mai ales plinatate de realizari. Iesim la pirtait petarde si scuipat artificii, datina stramoseasca postmoderna si nu avem liniste daca nu pasim pe sub visc si nu tinem in buzunar niste cashut, sa nu ne prinda cumva Anul Nou fara un leu. Io, la faza asta, am muscat-o, ca visc nu am luat si am uitat si portofelu` acasa cind am iesit pe centru la puscaturi, asa ca am belit carasu` in 2009.
Finala mica si finala mare se disputa oarecum diferit de competitiile sportive obisnuite in sensul ca aia mare o precede pe cealalta. Boboteaza, cu sfintitul apei si aruncarea crucii in balti, lacuri si fluvii, ia fata praznicului sf. Ioan, a.k.a. finala mica.
Ne-am simtit mai buni de Craciun, mai grasi de Anul Nou si mai obositi dupa toate, ca si atita odihna nu are cum sa te improspateze.
La capat, urez tuturor precum tata la pahar cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune!