Iarna nu-i ca vara… ii mai bine

Am zacut intr-o noapte calare pe computer pina catre dimineata belind ochii la citeva filme penale numa` ca sa nu ma bag in astenut la hodina. Pe cind pleoapele mi se cuplau fara stirea mea, aud de-afara gemete. Ma gindesc dintr-una, ca-n vremurile pe care le traim cine stie care barbat isi altoieste muierea in zori, prin locuri publice. Stau chitic sa vad cum se-ntinde firul ros in continuare cind muiere iara ohhhh, Dumnezeule! Hopa, ca nu-i a buna, ma gindesc. Muierea racneste ca din gura de tiritoare…sau tiritura…si io sar ca fript de pe scaun in fereasta. Afara, bezna ca-n rect si ceata. Da` ca prin minune tocmai supt un felinar era in plina desfasurare nu violenta domestica, ci copulatie salbatica.
Am ramas initial nauc, apoi m-am foit in geam sa vad mai cum trebe. El, in picioare, cu hanorac, fular si sapca-n cap, ea tolanita pe spate ca un carabus si imbracata tot de iarna. Iesea un abur din ei ca de la palincie cind se duc monturile la fiert, ca era frig afara de lacrimam turturi. Io am crezut ca imperecheri rezistenta is numa` in documentarele cele de pe net cu 3 necunoscute, insa astia doi mai din dragoste mai de frig o introdus intregul in fractie catre o jumate de ceas. La o vreme m-o umplut pe mine frigu` si am inchis geamu`, dar ei o ramas inca pe baricade.
De nu s-o racit la ovare cit o stat latita pe beton si s-o intimplat cumva de-o ramas fata ceia gravida, cind gata de clocit si-i vine sorocu` cred ca scoate la interval un lapon. Sau un pinguin.

La pravalie

Am fo` astazi la pravalie sa ieu niste sticloante de grupare OH ca rezerva din camara era in pragul crizei. Si cum umblu io printre rafturi si produse cu sclipici, care ieu vederea si mintile consumistului ce zace tainic in fiecare, picioarele mi se opresc dinaintea perfuziilor cu hamei. Insfac la repezeala meniul de weekend si purced spre casierita. Inaintea me, o muiere cu prunci scoate din cos carne, brinza si verdeturi. Ca gospodina. Io, indarat, scot voia buna la ambalaj si ma rusinez oleaca de faptul ca lumea serioasa achizitioneaza responsabil, iara io ma desfat fara griji. Si-n toiul cugetarii mele, sare unu` dintre pruncii muierii, de ma calca si nu se opreste decit la stalajul cu jucarii pentru animale, unde da de-o buha mov. Ma-sa pruncului nu ave treaba, ea era ocupata cu cosarca in vreme ce dobitocu` ala mic imburda cu umbrela produsele sa ajunga la buha. Mi-o vinit de hire sa-i spun la muiere doamna, vezi ca pruncu` face paguba in bold! Da` cine stii ce animala era si ma trezem ca-mi sare la grumaz de ce-s cu ochii pe odrasle, ase ca am tacut chitic.
Si-n timp ce io-mi promiteam in gind, de-oi ave prunci cindva, sa fac bine si sa stau cu ochii pe ei ca pe butelie, sa nu ma faca de mindra minune doborind prin pravalii buhe de guma, muierea o rezolvat problema eficient. L-o asteptat pe prunc sa aduca buha la casierita, i-o luat-o din mina si l-o pus sa aleaga intre buha si cioco`. Dinaintea dilemei, o lepadat ficioru` buha in raft si nici nu s-o uitat inapoi.
Io fara sa vreu m-am apucat iar sa cuget cum ar fi de m-ar pune si pe mine muierea, nu aia din bold, ci aia de-acasa, sa aleg intre bere si pasare. Nu neaparat de noapte, altfel de pasare. Mai mica. O pasarica…ce-as face oare?

Blogging process starting at xx x

Eram tare linistit si tocmai ce-am apucat sa prind oleaca de radacina, cind o vinit sa ma goneasca din habitat. Nu tare am avut ce sa zic si dinaintea unor haitasi profesionisti e mai bine sa taci si sa cauti adapost altundeva decit sa te iei de grumaz pentru o chestiune de principii, cind unicul principiu al haitasului e autoritatea.
Parte din vina o duc in circa, nu de alta, da` gindind sa adun in batatura ceata aleasa, am slobozit fara grija pe poarta si mascarici in cirja, cu creasta gelata, care dupa ce s-o desfatat cu bucate alese pina s-o birnit, acuma trintesc blidul de masa si racnesc Mincare de porci! Si nu o fac ca sa isi bata joc de mine, ci pentru ca imi vor binele. Deoarece, unii cind iti vor binele, te patrund nefiresc pina iti produc hemoragie interna, stiindu-se ca a lua singe unui bolnav nu-i poate dauna, ci-l pune pe picioare cit ai zice sternocleidomastoidian.
Asa ca, de cumva nu v-iti rabda si iti ajunge si aci, va doresc, pe linia de gindire a menestreilor brazilieni autohtoni, nimic altceva decit sa ma vedeti impacat si tihnit, deoarece nu sinteti vrednici nici macar sa va vreu raul. Iar in alta ordine de idei, is recunoscator ca existati si ca va cunosc ca sa va am mereu pilda vie… asa nu se face!