Pizda care devoreaza

Pizda e capabila de multe si noi sintem abia la inceput de drum in a-i patrunde tainele. O cunoastere ce se doreste adinca si nazuieste spre complet, desi incapabila sa-l ajunga, ia in considerare aspecte placute si neplacute. Pizda nu doar sufera si atrage, ci-si urmareste profitul, pricinuind la rindul ei suferinta si paguba. Barbatul, victima benevola, inghite momeala, se transforma incercind sa tamaduiasca rana, insa realizeaza cu durere ca a fost folosit si pustiit. Si totusi nu abandoneaza, incarnind astfel, fiecare, un Sisif ce suie piatra dorintei pe muntele lui Venus.
Eram stors, stors pe dinauntru. Drace, sperma e creier, e memorie. Parca un canalicul ar lega direct carnea alba a mintii de aparatul grotesc dintre pulpe. In aura orgasmului simti limpede cum substanta cerebrala e stoarsa si pompata in josul corpului, cum nivelul ei sub teasta scade si cum apele sidefate incep sa se roteasca precum intr-un bazin sau intr-o cada careia i-ai scos dopul. Poa­te ca aveam dreptate in reveriile mele: barbatii nu pot ajunge supraoameni si zei pentru ca sint supti, goliti de tot ce incepe a se-ntrupa in ei de catre femelele pintecoase, cu piese bucale perfect adaptate, cu cangi, cirlige si ventuze cu care se fixea­za pe pieptul paros. Gazda si parazit, iar miza nu-i singele, ci creierul. (Mircea Cartarescu – Travesti)
Sa ne gindim putin nu neaparat la geniile si inteleptii de care am avut parte sa ne lovim in viata, ci mai mult la imaginarul colectiv. In carti si filme tocilarul, sau desteptatonele clasei, nu prea are trecere la femei. Daca nu zace singur prin biblioteci, are citiva prieteni ciudati cu care interactioneaza. In cazul in care exista si o fata printre ei, atunci e fie urita, fie lesbiana, dar in nici un caz nu-i sta mereu in preajma pulii ca sa-i vineze creierul. Alaturi de bunaciune e mereu baiatul frumos, uneori de bani-gata, alteori de bani-imprumutati care nu face altceva in viata decit sa doneze creier. In rate.

Pizda care nu se vindeca

Nu stiu daca am apucat sa-mi exprim pina acum convingerea ca la cunoasterea lucrurilor complexe se ajunge progresiv si niciodata deplin, intrucit nu sintem indeajuns de cuprinzatori si ospatilieri cu darul care ni se dezvaluie. Pizda, in optica mea, e una din aceste minuni si despre ea nu ar trebui orice frustrat lasat sa-si exprime parerea, cum de fapt n-ar trebui nimeni din cei care n-o pretuiesc si nu-i poarta de grija. Azi ma-ncredintez altui autor sa faca lumina intre picioarele femeii si sa-si aseze contributia in mozaicul la care am inceput sa lucram.
Muierii nu-i sta gindul la altceva[…] Daca nu-i spui c-o iubesti si c-o doresti, incepe sa plinga. Poate sa zica nu, se poate sa nu-i placi, sa-i faci greata, asta-i alta chestie. Dar cei care-o vad trebuie s-o doreasca. Asta vrea, sarmana, asa ca poti sa-i faci placerea[...] E-aici o taina naucitoare, are muierea in ea o rana care nu se-nchide niciodata. Toate ranile se-nchid, asta, nu te uita la ce sta scris in terfeloagele tale, nu se-nchide niciodata. Ce daca muierea are optzeci de ani? Rana tot deschisa ramine… (Nikos Kazantzakis – Zorba Grecul)
Asta, pentru toti aia care se lauda la terasa cu baietii cit o futut ei, de parca au bataturi la pula, aduce vestea proasta ca desi se cred buricul pamintului, cel putin tamaduitori nu se dovedesc a fi. De fapt nu numai ei, ci nicicare dintre barbati, oricita silinta si-ar da, nu e capabil sa-nchida rana. Ce is in stare cei cu dragoste si pretuire, ii sa aline durerea aducind mingaiere celei in suferinta. Pe de alta parte, nu din rautate si sadism, cred ca, laolalta, barbati si femei, ar trebui sa fim recunoscatori ca rana in discutie e tratabila, dar in acelasi timp, nevindecabila.

Pizda care metamorfozeaza

Sa vina ala care zgirie discuri la picap(pick-up, pentru pretentiosi) ca am de zis: In gradina lui Ion/ toate pasari(cile) dorm(bis)/ lioncornu` n-are somn/cit fecioara-i linga pom(bis). Ioane, lioncoarne/toata lumea doarme/tu cu mine, n-avem somn.
La postarea de acum 2 saptamini despre pizda, am adus marturie culeasa din intelepciunea altora, ca io ma simteam marunt si nestiutor in acest domeniu cald si roz. Ma bucur ca nelinistea care m-a cuprins, a cercetat si cugetele altora si iata-ma pe potecile muntelui lui Venus cautind raspunsuri la intrebarea micului lioncorn. Pizda feciorelnica atrage numai lioncorni, sau si barbati? Textul vorbeste doar de lioncorni, apoi il pune pe Baudolino in postura celui care pingareste curatia lu` Nina a lu` Bergolio si implicit da dreptate micului lioncorn in presupunerea sa. Rabdatori, insa aflam peste citeva sire de lectura ca Baudolino nu era un simplu barbat, ci insusi lioncornus qui tollit peccata mundis. Pina aci am lamurit problema in raspunsul la comentariu, deci ma puteam lipsi sa repet, dar gindu` care m-o patruns azi si nu mi-o dat pace toata ziua ii daca cumva intre barbat si lioncorn exista o tainica legatura ceva de genul unei metamorfoze care se petrece in raza pizdei feciorelnice si cu conlucrarea ei?
Pe ce ma bazez afirmind asta? In primul rind stim despre Baudolino ca inainte de-a bobina la Nina in codru, era om si asta o pomeneste el insusi dind marutrie despre tat`su si locurile natale. Dupa consumarea faradelegii, Baudolino e iarasi om, intrucit il vedem in preajma lui Barbarossa, studiind la Paris etc. Cu toate acestea, in clipele de apocalypsin, vocea din Cer il numeste, cum spuneam mai sus, lioncornus qui tollit peccata mundis. De-aci reiese, dupa mintea mea, o singura concluzie vrednica sa stea in picoare si anume ca pizda ne-nceputa ii factorul, elementul si criteriul care face din om, lioncorn si din lioncorn, om, dupa ce-a fost pradata de izul ei fecioresc.

Pizda care momeste

M-o intrebat cineva stii ce-i pizda? M-am blocat citeva zile nestiind ce sa raspund. Ii simplu sa zici sigur ca da, sintem prieteni de-o viata. Dar lucrurile is rinduite putin altfel. Poti fi prieten cu cineva si sa nu-l cunosti indeajuns pentru a spune doua vorbe cu rost despre el. Cine a privit pizda in ochi fara sa-si piarda suflarea macar pentru citeva clipe? Oricum, decit sa risc sa vorbesc pe linga, mai bine las pe cineva care stie. Aci vine povestea pe care am tradus-o din frunza ca sa priceapa tot curiosul…am adaptat dupa bunul plac unele cuvinte, iara unde nu m-am priceput, fie am pus semne de intrebare, fie am tradus gresit. Lioncornul, pentru berbecii care nu s-or prinde, ii inorogu`.
…ka se stie bine ka pentru a vina Lioncornul trebuie sa asezi o fata nedezvirginata la radacina copacului si fiara simte izul de ficioara si vine sa-i astearna capul pe pintece si atunci eu am luat-o pe Nina a lu` Bergolio ce o venit acolo cu tat-su` sa cumpere vaka de la tata si i-am spus vino in codru ka vinam lioncornul apoi am asezat-o sub copac pentru ka eram sigur ca ea era ficioara si i-am spus stai frumos in loc si desfa picioarele sa faci loc unde sa astearna fiara capul si ea zicea ce sa desfac si io ziceam acolo in locul acela desfa cum trebe si o atingeam si ea s-o apucat sa glasuiasca de parea o ??? ce fata si n-am mai vazut nimic in sfirsit mi s-o facut ca si o apocalypsin si dupa nu o mai fost curata ca un crin si atunci ea o zis doamneprecista acuma cum facem sa momim lioncornul… (Umberto Eco – Baudolino)
Ce-am invatat din textul asta? Simplu, am invatat ce-i pizda. Pizda ii o momeala care atrage prada, doara asta-i rostul momelii, nu? Daca pizda ii feciorelnica si dusa in codru, atrage lioncornul, daca nu, atrage barbatii. Important e ca atrage, la fel ca magnetul pilitura de fier. Io zic ca orice alte vorbe is de prisos. Punct.